De ce ceasurile folosesc IIII în loc de IV

Cataloagele muzeelor și sursele oficiale arată ambele forme pe ceasuri reale.

• IIII pe un ceas din secolul al XVI-lea. Ceasul astrolabic de masă de la British Museum, atribuit lui Jeremias Metzger și datat în jurul anilor 1580–1600, are o gaură „între IIII și V pe inelul principal al orelor”, prin care se declanșează bătaia orelor, potrivit fișei de catalog.
• IIII pe cadranele sferturilor. Un ceas de cameră făcut de Nicholas Vallin la Londra în 1598 are marcajul „I - IIII pentru sferturi” (British Museum), iar un ceas astronomic din sudul Germaniei, din jurul anului 1620, are sferturile marcate „I, II, III, IIII” (V&A).
• IV pe cel mai cunoscut ceas din Londra. Parlamentul Regatului Unit precizează că pe Marele Ceas de la Westminster, ceasul lui Big Ben, ora patru este arătată cu cifra romană IV, nu cu IIII-ul obișnuit pe alte ceasuri (UK Parliament).

Așadar IIII are secole de folosire pe cadrane, iar IV apare pe cel puțin unul foarte cunoscut. Ambele sunt în uz.

Niciuna nu a fost lămurită prin documente. Fiecare este o teorie, iar unele stau mai bine în picioare decât altele.

Era pur și simplu forma mai veche. În inscripțiile romane, formele aditive erau obișnuite. Keith Houston, citând Oxford Classical Dictionary, scrie că „notația aditivă era preferată în inscripții” (Shady Characters). Din acest punct de vedere, ceasornicarii au păstrat o formă normală la începutul tradiției, în timp ce scrisul din alte domenii a trecut la IV. Mental Floss prezintă aceeași idee: ceasornicarii „s-au ținut de tradiționalul IIII”.

Echilibrul vizual cu VIII. W. I. Milham, în Time & Timekeepers (1923), susținea că VIII este numeralul cel mai „greu” de pe cadran și că un IV subțire, așezat în față, ar arăta dezechilibrat, pe când IIII i se potrivește. Argumentul lui este citat în întrebările frecvente ale Electric Time Company, unde apare și o părere asemănătoare a lui Joerg Haus.

Turnarea numeralelor. Ray Mialki, citat în aceeași pagină, observă că, folosind IIII, un cadran are nevoie de 20 de I, 4 de V și 4 de X, cantități potrivite pentru turnarea numeralelor în seturi, din tipare. Asta explică un avantaj practic, nu o decizie istorică.

Jupiter. O altă poveste spune că romanii evitau IV pentru că este începutul numelui zeului, IVPPITER. Pagina Electric Time atribuie această relatare unor corespondenți care cer ei înșiși o confirmare științifică, iar Mental Floss observă că o slăbește faptul că IV s-a răspândit mult după căderea Romei.

Preferința unui rege. Povestea că Ludovic al XIV-lea ar fi poruncit IIII se spune și despre alți monarhi. Chiar Milham o considera probabil doar o poveste, pentru că IIII pe ceasuri e mai vechi decât regele (Electric Time FAQ).

Ceasornicarii dau versiunea scurtă: pagina de asistență Citizen spune că alegerea ține de tradiție și de aspectul cadranului (Citizen).

Departe de cadrane, IIII ține de scrisul vechi. Houston descrie un altar roman pe care numărul unei cohorte apare ca „coh(ortis) IIII”, iar ghidul despre istoria cifrelor romane explică de ce scăderea nu era o regulă fixă în Antichitate. După regulile de azi, IIII este marcat ca greșit, pentru că un simbol nu se poate repeta de patru ori la rând.

• Dacă desenezi un cadran de ceas: merge oricare formă. IIII urmează tradiția lungă a cadranelor; IV respectă regula de azi.
• Pentru orice altceva (o dată, un capitol, un tatuaj, un logo): folosește IV. Un cititor, un profesor sau un verificator online va considera IIII o greșeală în afara unui cadran.
• Dacă înveți numerele de la 1 la 20: tabelul de la 1 la 20 folosește doar formele corecte.